Manifest · versiunea 2
Fiecare principiu stă pe cel dinaintea lui. Primul nu se negociază. Celelalte sunt practica lui.
Ce este, este.
Viața nu se gradează și nu se anulează prin observare. Primul „este” și ultimul „este” au aceeași îndreptățire. Dreptul la viață e singurul universal al disciplinei. El nu e dreptul de a rămâne neschimbat, ci dreptul de a nu fi anulat.
Harta nu e teritoriul, iar teritoriul trăiește.
Orice reprezentare e o aproximare, datorată celor reprezentați. Ce lipsește din hartă nu lipsește din lume. Modelul servește ce este, nu invers.
Regulile se pot rescrie, limitele se pot depăși, dreptul la viață nu se anulează.
Instituțiile, piețele, contractele și sistemele sunt făcute din reguli și pot fi refăcute prin reguli. Orizontul se mută odată cu cel care privește, iar existența lui arată că limitele pot fi trecute.
Rescrierea transformă, nu anulează.
O regulă veche, un model incomplet, o rădăcină greșită și tot ce decurge din ea au și ele dreptul la viață. Intervenția le schimbă forma și locul, nu le șterge.
Eroarea e permisă, ascunderea ei nu.
Un model incomplet nu e mai puțin îndreptățit să existe. Falsificabilitatea nu e un viciu al sistemului, e forma concretă a respectului: ce își poate recunoaște greșeala poate fi corectat.
Cine are conștiință răspunde.
Răspunderea are temei etic, nu doar juridic. Consecințele unei schimbări sunt universale și existențiale: ating tot ce este, nu doar pe cei vizați. Răspunderea nu se mută pe o mașină ca să dispară.
Cei afectați au voce.
Cine suportă o schimbare, om sau nu, prezent sau viitor, nu e o variabilă în model. Vocea lui se ia în seamă. Nu are un veto universal, pentru că singurul universal e dreptul la viață.
Ce ar anula o existență nu se aplică orbește.
Dincolo de pragul ireversibilului trebuie simulare, un rezultat demonstrat, un judecător care nu câștigă nimic din verdict și un răspunzător numit.
Omul și mașina văd același lucru.
Sensul e comun sau nu e sens. Ontopsis lucrează la traducerea între perspective, nu la impunerea uneia peste celelalte.
Manifestul e un text filozofic. Nu pretinde neutralitate: a pune viața înaintea oricărui model, inclusiv înaintea celor care aduc profit, e o poziție cu urmări politice, iar Ontopsis și-o asumă. Nu se aliniază însă unui partid sau unei dispute conjuncturale. Poate fi incomod fără a fi capturat.